Arsen - Profile Decoratiuni si Ornamente din Polistiren

Go to content

Main menu:

Arsen

Hobby > Chimie

Arsenul

Stare naturala

Arsenul este relativ putin raspandit in natura. Se gaseste uneori in stare libera, ca bucati compacte de culoare cenusie inchisa, cu o forma ciudata de cioburi de tuci. Principalele minerale de arsen sunt cele doua sulfuri : realgarul, As4S4, si auripigmentul, As2S3, si unele arseniuri metalice ca : lolingita, FeAs2, mispickelul sau arsenopirita, FeAsS, smaltina, CoAs2, cobaltina, CoAsS, nichelina, Ni2As2, chloantita, NiAs2, si proustita, Ag3AsS3. Sulfurile de arsen insotesc adesea blenda si pirita.

Obtinere

1.Arsenul se obtine usor din trioxid de arsen prin reducere cu carbune.
2. Metalele usor oxidabile reduc de asemenea trioxidul de arsen.

Forme alotropice si proprietati fizice

Se disting doua forme alotropice, in raport de monotropie : arsenul metalic, stabil in stare solida la orice temperatura, si arsenul galben, instabil. Arsenul metalic se prezinta sub forma de cristale hexagonale, albe ca argintul si lucioase, usor de sfaramat in mojar, cu densitatea 5,7 , insolubile in sulfura de carbon sau in alti solventi si inodore.

Conductibilitatea electrica este mult mai mica decat aceea a metalelor adevarate.

1. Prin incalzirea arsenului metalic, la presiune normala dar in lipsa oxigenului, el sublimeaza fara sa se topeasca, atingand o presiune de vapori de o atmosfera la 633º. Incalzit in vase inchise, deci sub presiune, se topeste la 817º. Vaporii de arsen au culoare galbena si sunt compusi din molecule As4, avand structura tetraedrica.

2. Arsenul galben. Prin racirea brusca a vaporilor, cel mai bine in aer lichid, se obtine arsenul galben, apartinand sistemului cubic. Solutia acestuia in sulfura de carbon contine molecule As4. Prin evaporarea sau racirea solutiei se obtin cristale de arsen galben, apartinand sistemului cubic, moi ca ceara, cu densitatea 1.97 (la 18º), neconducand curentul electric. Asemanarea arsenului galben cu fosforul alb se manifesta pana si in mirosul intens de usturoi pe care il emana. Arsenul galben este insa foarte instabil. Lumina difuza il transforma in arsen cenusiu, cam intr-un minut, iar aceasta transformare are loc, ca multe reactii fotochimice, independent de temperatura. Solutia in sulfura de carbon este mai stabila, dar si ea depune, la lumina zilei, fulgi de arsen brun.

3. Se mai cunosc doua modificatii ale arsenului : arsenul negru sau cenusiu, care se formeaza prin sublimarea arsenului metalic, si arsenul brun, amorf, care se depune atunci cand se formeaza arsen elementar in solutii, de ex. cand se reduce o solutie acida de clorura de arsen cu clorura stanoasa. Pe cale experimentala s-a putut stabili ca acestea nu sunt forme alotropice distincte, ci stari de dispersie diferite ale arsenului metalic.

Biochimia arsenului

Arsenul se intalneste in mod normal in aproape toate tesuturile animale si vegetale. Urina omului sanatos contine 0.01 mg As la 1 litru. Nu se cunoaste inca functiunea acestui element in tesuturile vii.
In doze mai mari, arsenul si multe combinatii ale sale sunt toxice. Doza mortala pentru omul adult este apreciata la 0.1-0.3 g arsen.
Trioxidul de arsen are un gust dulceag, metalic, neplacut. El produce, in primul rand, excitatii locale (varsaturi, diaree), insotite de dureri mari si leziuni in rinichi, ficat si in mai toate celelalte organe.
In afara de otravirile criminale, cu al caror studiu se ocupa medicina si chimia legala, sunt de temut si intoxicatii cronice cu arsen, ce se pot produce in unele industrii si care trebuie combatute prin masuri de protectia muncii. Intrebuintarea acidului arsenic ca oxidant in fabricarea unor coloranti (fuchsina), apoi folosirea vopselelor pe baza de verde de Paris sunt interzise.
Unii derivati organici ai arsenului cu structura mai complicata, printre care cel mai cunoscut dar in prezent parasit este salvarsanul, servesc in combaterea sifilisului. Descoperirea acestui medicament de catre Paul Ehrlich (1910) a insemnat un pas de o importanta epocala in lupta impotriva acestei maladii.

 
Copyright 2016. All rights reserved.
Back to content | Back to main menu