Antimoniu sau stibiu - Profile Decoratiuni si Ornamente din Polistiren

Go to content

Main menu:

Antimoniu sau stibiu

Hobby > Chimie

Antimoniul sau stibiul


Nume latin Stibium, descoperit de 5000 ani, are masa atomica 121,76.
Punct topire 630
ºC , punct fierbere 1587 ºC . Culoare argintiu, stare agregare solid duritate 294 MPA Brinell. Electroni pe strat K2 L8 M18 N18 O5 . Este un conductor, diamagnetic, electronegativitate 2.05. Nu este radioactiv.


Stare naturala si obtinere

Principalul mineral de antimoniu este stibina, Sb2S3, ale carei cristale prismatice au forma unor ace ascutite cenusii, lucioase, ajungand pana la 15-20 cm lungime ; formeaza adesea agregate asemanatoare cu spinii unui arici. In natura se gaseste antimoniu metalic in forma de cristale mixte cu arsen, in mineralul alemontit, hexagonal. Ca sulfura mixta cu alte metale se mai gaseste antimoniu in mineralele : pirargirita, Ag3SbS3, fahlerze sau tetraedrite, cu compozitia aproximativa Cu3SbS3, continand si alte metale, bournonita, CuPbSbS3 etc.
Antimoniul metalic se obtine din stibina, prin topire cu fer, cu care sa sulfura feroasa.
O alta metoda consta in prajirea stibinei la aer, pentru a o trece in oxid, care apoi se reduce cu carbune.
Antimoniul se intrebuinteaza, aliat cu plumb (asa-numitul plumb tare), pentru tevi de apa si scurgeri, cu plumb si staniu, pentru fabricarea literelor de tipar si cu staniu, plumb si cupru ca metal alb de lagare.

Stari alotropice si proprietati

Antimoniul, obtinut in modul indicat mai sus, are aspect si luciu metalic, culoare alba argintie batand putin in albastru si structura cristalina macroscopica (hexagonala, izomorfa cu a arsenului) (d=6.7).
Antimoniul este casant, asa ca poate fi pulverizat in mojar. Conduce curentul electric slab. Se topeste la 630º si fierbe la 1645º.
Se cunoaste si o forma alotropica galbena, nemetalica, analoga arsenului galben, dar mai instabila decat acesta. Se obtine prin oxidarea hidrogenului antimoniat lichid, la -90º, cu oxigen continand ozon. Se transforma repede, chiar la temperaturi joase,  in antimoniu metalic.
In prezenta aerului, antomoniul arde pe la 800º, dand un fum alb de trioxid de antimoniu ; pulverizat, se aprinde cand este aruncat intr-un vas cu clor gazos, dand pentaclorura de antimoniu. Acidul clorhidric si sulfuric nu ataca antimoniul ; acidul azotic il oxideaza, dupa concentratie, pana la trioxidul sau pentaoxidul de antimoniu, respectiv pana la produsii de hidratare ai acestuia.

Toxicitatea antimoniului

Introdus in organism pe alta cale decat prin tubul digestiv, de ex. sub forma de hidrogen antimoniat, antimoniul este aproape tot atat de toxic ca si arsenul. Luate pe cale bucala, combinatiile de antimoniu sunt putin toxice, din cauza solubilitatii foarte mici a produsilor de hidroliza (sarurile de antimonil) care face imposibila resorbtia lor in intestin.

 
Copyright 2016. All rights reserved.
Back to content | Back to main menu